Coronavirusul SARS-CoV-2 se poate insera în genomul uman – studiu

Genomul uman conține numeroase fragmente genetice de virusuri care odiniară ne-au afectat strămoșii. Astfel se întâmplă și cu virusul SARS-CoV-2, ale cărui urme rămân în ADN-ul uman, potrivit unui studiu. Acest lucru ar putea explica de ce unii oameni continuă să fie testați pozitiv pentru COVID-19 la mult timp după vindecare.

„SARS-CoV-2 nu este un retrovirus, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de transcriere inversă pentru a se reproduce”, a afirmat Liguo Zhang, cercetător în biomedicină la Institutul Whitehead al MIT.

• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială
• De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

Cu toate acestea, secvențe de virus ARN non-retrovirale au fost detectate în genomul multor specii de vertebrate, inclusiv la oameni.

Anul trecut, Zhang și echipa sa au făcut publice rezultatele inițiale ale unei investigații care sugerau că SARS-CoV-2 ar putea găsi un mijloc pentru a îndeplini o astfel de sarcină.

Folosind seturi de date publicate despre culturi de celule infectate și mostre de la pacienți, echipa a identificat transcripții parțiale ale virusului printre secvențele produse de celule.

Această analiză a fost urmată de experimente care au evaluat dacă prezența particulelor coronavirusului SARS-CoV-2 a fost suficientă pentru a stimula celulele să producă anumite enzime care se specializează în transcrierea inversă a ARN-ului în ADN.

Secvențe ale coronavirusului, copiate și lipite în genomul uman

Descoperirile lor au susținut că există o posibilitate îngrijorătoare ca secvențele coronavirusului să poată fi copiate și lipite în genomul nostru. Nu toată lumea din comunitatea științifică a fost convinsă de aceste dovezi pe de-o parte pentru că rezultatele cercetării au fost făcute publice fără să fie supuse procesului de evaluare academică independentă.

Totodată, alți oameni de știință au afirmat că secvențele de virus uman ar putea fi pur și simplu artefacte ale metodei folosite pentru a fi detectate. Unii dintre ei au fost îngrijorați că ar accentua temerile că vaccinurile bazate pe codul virusului ne alterează ADN-ul.

Cercetătorii de la MIT au recunoscut că aceste critici sunt corecte și au căutat date mai robuste pentru a dovedi rezultatele obținute.

Munca lor a trecut acum prin procesul de evaluare peer review, iar rezultatele cercetării au fost publicate în jurnalul PNAS. În studiul actualizat, cercetătorii au oferit noi motive pentru a crede că coronavirusul care face ravagii în aproape întreaga lume ar putea să ne bântuie celulele mult timp după dispariția infecției COVID-19.

Fragmente moarte de SARS-CoV-2, inserate în genom

Dincolo de detectarea himerelor de fragmente genetice umane ale coronavirusului și căutarea semnelor virusului care comandă instrumentele de transcriere, echipa a căutat dovezi directe ale secvențelor virale chiar în interiorul genomului uman, dar în celule de laborator.

Au folosit inclusiv trei tehnici diferite de secvențiere a ADN-ului pentru a se asigura că rezultatele lor nu sunt un artefact al vreunei tehnologii.

În fiecare caz, au găsit fragmente de material genetic SARS-CoV-2 strecurat în mod deliberat în biblioteca genetică a celulelor infectate.

Faptul că jumătate dintre „pagini” au fost inserate în mod aleatoriu cu susul în jos adaugă greutate argumentului că nu au fost inserate în mod deliberat de virusurile vii.

Genele „săritoare” oferă acces liber la ADN-ul nostru

La o cercetare ulterioară, nici secvențele de pe ambele părți ale acestor elemente corupte nu erau bucăți de text aleatorii. Codificarea a purtat semnăturile unor gene „săritoare” care au capacitatea de a dispărea dintr-un loc și a se insera apoi în genom în altă parte.

Astfel de gene ar putea oferi coronavirusului SARS-CoV-2 acces liber la ADN-ul nostru.

„Există o amprentă foarte clară pentru integrarea acestor secvențe”, a afirmat Rudolf Jaenisch, unul dintre membrii echipei de cercetare, biolog la Institutul Whitehead al MIT. „La joncțiunea secvenței virale în ADN-ul celular, dublează 20 de perechi de bază”, a mai spus el, citat de Science Alert.

Cu toate acestea, faptul că această cercetare a fost realizată pe culturi de celule infectate în laborator, și nu pe gazde umane, reale ridică în continuare semne de întrebare. Totodată, nu există un răspuns dacă în contextul în care aceste fragmentele nu sunt capabile să construiască noi particule infecțioase, nu ar putea fi active biologic în alte feluri care pot fi bune sau rele.

Vă recomandăm să citiți și:

Plasma poate eradica virusul SARS-CoV-2 de pe o multitudine de suprafețe în doar câteva secunde

Cercetătorii au descoperit țesut în ochiul uman care este rezistent la virusul SARS-CoV-2

De ce a secvențiat Islanda fiecare caz de COVID-19 apărut în țară de la începutul pandemiei

Genele ancestrale ar putea fi de vină pentru unele cazuri severe de coronavirus